29 februarie.Sfârşitul iernii.Cel puţin teoretic.Pentru ca în practică,când m-am trezit,chiar fulguia..
Cum ziua de mâine anunţă o sărbătoare aşa importantă pentru mulţi dintre noi,m-am hotărât ca astăzi să vă spun câte ceva despre vestitul simbol al primăverii,mărţişorul..sunt convinsă că marea majoritate a celor ce îl dăruiesc nu ştiu exact de unde a apărut această tradiţie sau alte superstiţii legate de ea…recunosc că eu nu ştiam nici măcar jumătate din tot ce am citit.Dacă sunteţi curioşi,vă invit şi vă urez lectură plăcută ! (e cam mult de citit 😀 )
P.S. : Am şi eu un “mărţişor” în familie..sora mea 😀 La mulţi ani,Andreea !
Martisorul este o sarbatoare traditionala intalnita in sud-estul Europei, care marcheaza venirea primaverii, reintoarcerea la viata a naturii dupa izgonirea iernii sau conform altor cercetatori, dupa incheierea potopului biblic. Desi unii etnologi o atribuie substratului traco-dacic al poporului roman, aceasta sarbatoare a Martisorului este celebrata, cu mici diferente, si in Bulgaria si Rusia.
Povestea martisorului
Ei bine… Odata soarele coborî într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit si l-a rapit dintre oameni, inchizându-l într-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamânteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul a fost doborât. Slabit de puteri si ranit, tânarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sângele cald din rani i s-a scurs în zapada. Pe când acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pâna si ultima picatura de sânge se scurse în zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul înseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
Martisorul peste hotare
In Bulgaria, simbolicele martisoare sunt oferite si barbatilor, dar ele au doar forma traditionalului snur alb-rosu. In Moldova si Bucovina exista acest obicei, conform caruia fetele tinere confectioneaza martisoare pe care le ofera alesilor lor. Potrivit traditiei bulgare, chiar si casele au propriile lor martisoare, numite martenita sau marticika. Convingerea generala este aceea ca martisorul – mai ales daca este insotit si de o mica amuleta – are darul de a te apara de spiritele rele. Bulgarii au si ei o Baba Dochia a lor, si anume Baba Marta, care este insa destul de ambivalenta. Se spune ca aceasta poate sa aduca spirite malefice in casele pe care le viziteaza daca nu sunt curate si ingrijite. Inca un motiv in plus pentru anuala curatenie de primavara!
Peste hotare, in Rusia, aceasta sarbatoare poarta numele de Maselnita si include un ritual al arderii unei sperietori, care simbolizeaza disparitia frigului si arderea iernii de catre primavara. Totul este urmat de un mare festin. Aceasta este cunoscuta si ca „Ziua Iertarii”, ziua in care fiecare trebuie sa isi ceara iertare de la toti cei carora le-a gresit cu ceva, pentru a putea intra in noul anotimp reinnoit si purificat sufleteste.
Martisorul autohton
Vârsta mărţişorului, simbolul alb-roşu prin care ne semnalăm unii altora că a venit primăvara, este de aproximativ 8.000 de ani, susţin etnografii.
Mărţişoarele dacilor erau salbe din pietricele de două culori sau monede purtate pe un şnur alb-negru din lână.
Moneda putea fi din aur, din argint sau din bronz şi indica statutul social.
Mai târziu simbolul primăverii a început să fie confecţionat din aţă.
Iniţial, culorile mărţişorului erau alb şi negru – dominante în natură la sfârşitul iernii şi începutul primăverii.
Apoi, negrul a fost înlocuit cu albastrul, după care, prin secolele 18-19, albul a fost combinat cu roşul.
Mărţişoarele alb-negru sugerau fertilitatea, unirea cerului cu pământul, împletirea luminii cu întunericul.
Culoarea roşie, a focului, sângelui și Soarelui, simboliza viaţa și femeia, iar albul era asociat cu limpezimea apelor și înţelepciunea bărbatului. Astfel, împletirea într-un șnur a firelor albe și roșii exprima armonia dintre cele două aspecte.
Pe parcursul timpului, mărţişoarele s-au purtat la gât, ca salbă, la mână, ca brăţară, iar acum se poartă preponderent la piept, lângă inimă.
Unii obişnuiesc să poarte mărţişorul de la 1 martie până la 9 martie, alţii – pe parcursul întregii luni. După ce a fost purtat, mărţişorul se leagă de creanga unui pom, binecuvântându-l să fie roditor.
Românii numesc luna martie chiar mărţişor. Acum începe aratul şi semănatul, se curăţa livezile şi grădinile, se scot stupii de la iernat şi se „reteaza“ fagurii de miere utilizaţi ca leac în medicina populară.
„Mărţişoarele jucau un rol important în victoria noului anotimp, cel călduros, asupra celui vechi, friguros, reprezentat de ultimele capricii ale Babelor. Rolul cel mai important îl avea torsada, cele două fire împletite care iniţial erau alb şi negru, aşa cum erau şi oile babii“, a menţionat Marcel Lutic, de la Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Naţional Muzeal „Moldova“.
Albul şi negrul reprezentau unirea cerului cu pământul, simbolul fertilităţii, a împletirii luminii cu întunericul, a iernii şi a verii. Ulterior, s-a folosit în loc de negru albastrul, iar mai recent, de prin secolul XVIII-XIX se foloseşte roşul. Mărţişoarele erau oferite în special copiilor sau tinerilor şi aveau un rol de protecţie, după cum a mai menţionat Marcel Lutic.
Culorile mărţişorului
„Prin 1914, Tudor Pamfile, ne asigura că vechile colori erau puţine: albul firesc, negrul firesc şi negrul cafeniu sau negrul curat, galbenul frumos şi roşul întunecat“, a menţionat Marcel Lutic, care a adăugat, amintind de spusele lui Tudor Pamfile, că „după gusturile de astăzi, vechile colori nu erau frumoase, adică nu erau aprinse şi de felurite nuanţe decât foarte rareori. Nu erau «ochioase», «nu săriau în ochi», «nu băteau la ochi»”.
Etnograful a remarcat că „asemenea înaintaşilor noştri de acum 100 de ani, mulţi dintre noi nu mai ştim de ce se confecţionează mărţişoarele sau de ce se păstrează cu încăpăţânare firul împletit în cele două culori“.
Acesta este motivul pentru care meşterii populari aduc, alături de mărţişoarele cu alb şi roşu şi pe cele cu alb şi negru sau alb şi albastru.
„Cele mai vechi mărţişoare erau făcute din lână albă şi neagră. Albul este semnul purităţii, fiind ca şi negrul, o sumă a tuturor culorilor. În valoare absolută, albul este egalul negrului, deşi, acum, se valorizează pozitiv numai albul. Etnologii au convenit că albul este o culoare de trecere, exprimând cel mai bine moartea şi renaşterea“, a precizat Marcel Lutic care a adăugat că atât negrul, cât şi albul sunt ambivalente, albul fiind folosit în vechime pentru doliu.
La fel, „Baba Dochia moare şi renaşte simbolic în cele 9 sau 12 zile ale sale de la începutul lunii martie. Iar această celebră babă nu ar fi altceva decât ilustrarea simbolică a timpului care se naşte, curge şi moare cu o ciclicitate stabilită cândva, demult, după ritmul lunii. Nu întâmplător, altădată, mărţişoarele se puneau la apariţia pe cer a Craiului Nou (lunii noi)“.
Fiind în legătură cu pământul, Dochia are legătură directă şi cu negrul, cealaltă culoare a mărţişorului arhaic, a precizat Lutic, care a adăugat că negrul reprezintă pământul roditor.
Astfel, „în torsada mărţişorului, albul cu negrul reprezintă o îmbinare fericită a luminii cu întunericul, a zilei cu noaptea, a iernii cu primăvara, redând timpul anului, al cerului şi al pământului. Albastrul, culoarea cerului şi a apei, era un substitut al negrului.
Culoarea roşie a exercitat şi încă mai exercită o fascinaţie deosebită asupra oamenilor. Etnologii consideră că ea produce cel mai puternic efect asupra simţurilor, fiind simbolul frumuseţii, tinereţii, sănătăţii şi bogăţiei. Este asociată în multe culturi arhaice venirii primăverii, naşterilor şi căsătoriilor, a începuturilor.Încă şi azi se pun canafi roşii la viţei, mânji, miei şi la copiii nou născuţi“, a precizat Marcel Lutic.
Obiceiuri si traditii de Martisor
Prima zi din Martie este ziua Martisorului, etimologia acestui cuvant fiind legata de luna in care acesta se sarbatoreste.Obiceiul martisorului isi are originile si in credintele si practicile sarbatorilor romane inchinate zeului Marte, zeu al abundentei si al recoltelor sau in sarbatorile trace dedicate lui Marsyas Silen, zeu agrar. Acestui zeu, ehivalentul lui Marte de la romani, ii erau inchinate sarbatorile fecunditatii. Este asociat cu ideea de vegetatie si de vatra materna.
Pe vremea getilor, martisoarele se daruiau dupa prima zi a lui martie, dar se confectionau din timpul iernii. Pe o ata, getii insirau pietricele de culoare alba si rosie. Din alte descoperiri, s-a constat ca mai exista si un alt tip de martisoare reprezentate prin monede de bronz, argint sau aur. De aceste martisoare erau agatate firisoare albe si negre de lana. Materialul din care era confectionata moneda era un semn al pozitiei sociale, dar toti getii purtau aceste martisoare cu speranta unui anotimp frumos si pentru a fi feriti de ghinion. Atunci mici talismane erau purtate si agatate de copacii in floare.
In satele de odinioara din Romania, monede de aur si argint erau legate la gatul copiilor cu un snur alb cu rosu. Se credea ca cei care poarta aceste mici simboluri ale primaverii vor avea mult noroc. Fetele, in schimb, il purtau la baza gatului o perioada de doisprezece zile, apoi impletit in par pana cand vedeau primul pom inflorit sau o barza in zbor. Snurul era agatat de creanga copacului, iar cu moneda isi cumparau cas pentru a avea tenul proaspat si luminos tot anul.
Unele dintre aceste obiceuri s-au mai pastrat si in satele de astazi. In zona Dobrogei, martisorul este purtat pana la sosirea berzelor si apoi este aruncat spre cer, in speranta unui noroc imens. In unele sate transilvanene, martisorul este un adjuvant pentru a descanta de deochi, pentru a inlatura spiritele malefice sau pentru atragerea energiei pozitive si a puterii revigorante. In acest sens, fire de lana in alb-rosu sunt agate de galeti, de coarnele animalelor, de clanta usilor sau la ferestrele caselor.
In unele regiuni, martisoarele sunt purtate pe o perioada de noua zile, apoi agatate de ramurile copacilor infloriti. Despre acesti pomi, cu snurutele alb-rosii fluturand in vant, se crede ca vor rodi bogat in acel an. In functie de zona, de deal sau de campie, difera si copacul de care este agatat martisorul. La campie, snurulerul se pune pe visinul, ciresul sau prunul inflorit. In zonele deluroase si chiar si la munte, martisorul este agatat de cornul sau de macesul cu flori. In functie de zona etnografica, perioada de timp in care martisorul este purtat difera. Unii copii il poarta timp de doisprezece zile, altii pana la venirea berzelor. Daca acestea intarzie sa apara, la fel si sperantele copiilor… Unele fete il poarta pana la incheierea calendaristica a lunii martie.
De obicei, barbatii sunt cei care ofera martisoare, dar acestea pot fi daruite si de persoanele de sex feminin prietenelor, colegelor sau rudelor. Se daruiesc acestora in semn de apreciere, de dragoste si de multumire.Intr-un studiu al sau, George Calinescu dadea o foarte frumoasa explicatie motivului pentru care purtate martisoarele: “scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul cam cu acelasi rost cum purtam noi o cruce ori un chip al lui Hristos in san. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusere ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet”.
Iata cateva din cele mai frumoase si cunoscute traditii si obiceiuri romanesti legate de sarbatoarea Martisorului:
In mod traditional, Martisorul se prinde in piept sau la mana inainte de rasaritul soarelui, in zorii zilei. Purtat la incheietura mainii sau in piept, snurul in firicele de alb si rosu capata semnificatii aparte. Albul semnifica masculinitatea, ratiunea si sobrul asociat masculinitatii, iar rosul simbolizeaza feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trai. Femininul se imbina cu masculinul, vara se impaca cu iarna, caldura se intrepatrunde cu frigul creand o uniune perfecta, un simbol perfect. Un martisor… Impletirea albului si a rosului sugereaza si innoirea ciclului vietii. Cu toate acestea, unii etnografi sunt de parere ca sarbatoarea Martisorului reprezinta de fapt revenirea la viata a naturii dupa Marele Potop mentionat in Biblie. 
De asemenea, se spune ca persoana care poarta martisor mai multe zile consecutiv, in perioada 1- 9 martie (in unele zone martisorul se poarta fie pe toata perioada lunii martie, fie pana la Florii, fie pana la sarbatoarea Sfantului Gheorghe, fie pana la zarirea primului copac inflorit) va avea noroc tot timpul anului. Pentru persoana respectiva, restul anotimpurilor vor fi precum primavara. Pline de speranta, de inceput, de caldura, de optimism…
Daca in schimb iti dai jos martisorul inainte de termen sau intrerupi purtarea lui, nesansa iti poate da tarcoale. Martisorul nu se arunca nici cand ii trece “sorocul”. Se leaga de un copac rodnic, aflat in floare (sau de un trandafir), pentru a te bucura de un an la fel de rodnic, revansandu-te astfel fata de natura pentru tot ce ti-a daruit.
Credintele romanesti stravechi investesc martisorul cu puteri deosebite. Martisorul este asemenea unui talisman. Poarta noroc. Apara de fortele malefice. Previne imbolnavirea in lunile care urmeaza lui martie. Tine deoparte deochiul. Protejeaza impotriva razelor orbitoare ale soarelui. Totodata, daca prinzi snurul la incheietura mainii, ai grija sa il inchei intr-un nod. Nodul este inzestrat cu functie protectoare si, in perioada in care porti firul de martisor, are puterea de a tine raul departe de tine. La randul lor, impletiturile te feresc si ele de ghinion si imprejurari nefavorabile.
In intervalul 1-9 martie se aleg si Babele pentru a vedea cum iti vor fi zilele in anul respectiv. Legende stravechi ne spun ca de zilele Babelor, baba Dochia obisnuieste sa toarca si sa isi scuture cele noua cojoace, unul cate unul, in fiecare din cele noua zile. In zonele din Ardeal, femeile nu trebuie sa lucreze cu fusul cat timp dureaza “Babele” pentru a nu atrage asupra lor mania si blestemele Babei Dochia.
In anumite zone bucovinene sau zone ale Moldovei, se mai pastreaza si astazi un obicei frumos: persoanele de sex feminin trebuie sa poarte la gat, agatate de un snur in rosu si alb, monede de aur sau de argint. In vremurile de odinioara insa, aceasta moneda trebuia purtata timp de 12 zile dupa care era folosita pentru a cumpara o felie de branza alba, dulce si frumoasa. Astfel, fata care a purtat acea moneda drept martisor avea sa fie dulce si frumoasa tot timpul anului. Totodata, tenul sau ramanea luminos si neted pentru o perioada indelungata de timp.
Si astazi, in anumite zone ale tarii, datina spune ca mamele trebuie sa prinda la mana copilului sau la gat o moneda de argint. Copilul care va purta acest martisor va fi precum argintul: curat si sanatos, fiind ferit de friguri totodata. Mamele care agata martisorul in pieptul copilului sau la incheietura mainii trebuie sa se fereasca sa nu fie vazute de femeile insarcinate. Ori altfel, copilul care se va naste va avea un semn pe chipul sau…
Nu doar martisorul este inzestrat cu capacitati remarcabile. Gestul daruirii martisorului este incarcat si el de sacralitate si semnificatii. A darui un martisor cu inima curata unei persoane la care tii cu adevarat inseamna, conform anumitor credinte din batrani, sa indupleci soarele sa-ti dea sanatate, frumusete, veselie, pofta de viata, iubire. In acelasi timp, gestul barbatilor de a inmana martisoare femeilor este de fapt un indemn la armonie, uniune si buna intelegere.
Privind dincolo de semnificatii si traditii, martisorul reprezinta un salut al fiecaruia dintre noi adresat primaverii, un semn de plecaciune in fata frumusetii si renasterii naturii. Sa ne bucuram asadar cu totii de o primavara minunata!
Surse : www.garbo.ro
www.elldor.info
www.kudika.ro
Dora Ramona's Blog 