Oltean sunt,oltean îmi zice …Oltean sunt pe un’ m-oi duce !!!

Pentru cei ce mă cunosc mai puţin,probabil nu ştiaţi că sunt olteancă.Şi mă mândresc cu asta !

Am fost crescută de bunica până la vârsta de aproximativ 7 ani într-un loc minunat,pe care noi îl numim generic : la ţară. Această “ţară” a mea este în comuna Cungrea sau la Oteştii de Sus.Însă nu despre asta vreau să vă vorbesc.(totuşi,pentru cei interesaţi,tocmai ce am găsit site-ul oficial !!!! www.cungrea.ro .Enjoy ! :)) )

Fiind studentă în anul II,încă de la început m-am confruntat cu problemele apărute din cauza oltenismelor pe care eram obişnuită să le folosesc frecvent în vorbire.Cei ce mai cunoaşteţi persoane din Oltenia,probabil că aţi observat că au tendinţa să vorbească foarte repede,să spună mai multe lucruri deodată şi aceste două elemente combinate cu folosirea perfectului simplu şi a unor regionalisme care mai de care,au dus la situaţia de a nu fi înţeleşi şi de a fi rugaţi să repete.Mie mi s-a întâmplat asta,iar când a trebuit să repet,de fapt am reformulat,folosind perfectul compus,lucru ce mie nu mi se pare chiar ok,pentru că am început să folosesc mai mult perfectul compus decât perfectul simplu.

Apropo de perfectul simplu.Nu sunt prea multe de spus despre acest timp,nici măcar wikipedia nu are mai mult de spus decât că:  “exprimă un proces trecut şi încheiat momentan sau într-un interval de timp delimitat”.

Dând un search pe Google,în încercarea de a afla mai multe despre acest timp,specific oltenilor,am găsit la această adresă ( www.chiazna.ro ),mai multe aspecte legate de acest subiect. Citez :

“Prima mirare a mea în legătura cu perfectul simplu este că acesta este inclus în gramatica oficială a limbii române şi nu este băgat (încă) la timpurile “alternative” că tot bântuie moda asta prin şcoala românească de câţiva ani. Nu imi explic cum de a reusit simpaticul perfect simplu sa ii convinga pe toti ca merita sa fie introdus, desi este bine stiut ca doar noi oltenii il intelegem si il folosim. Cred ca este un fenomen care trebuie explicat, cel putin eu sunt curios de istoricul acestui timp si de cum a fost el acceptat de restul lumii romanesti ca timp al verbului romanesc, de vreme ce el este timp al verbului oltenesc.

O a doua mirare e cum de au ajuns etero-oltenii sa il foloseasca pe dos, adica exact cum nu e. Mai bine zis, ei folosesc perfectul simplu ca perfect compus, in loc sa se refere la ce făcură azi, ei povestesc despre ce făcură ieri sau chiar mai tarziu. Ma intriga eroarea asta pentru ca in loc sa inteleaga plusul de claritate asupra plasarii temporare a verbului pe care perfectul simplu ni-l permite, ei te baga in ceata si mai mult.  Este adevarat ca uneori, in Oltenia, perfectul simplu poate fi folosit pentru a plasa actiunea intr-o perioada trecuta sau chiar foarte trecuta, dar abia dupa ce inainte de a-l folosi aceasta perioada este mentionata. Am observat la bunica, cum incepe sa povesteasca din tineretile ei sau din ce a facut zilele trecute, foloseste perfectul simplu: “Si de-acilea daca dadui la gaini si la caini si potoli toate, ma bagai in casa si facui focu”. Dar din context daca nu mentioneaza explicit ca e vorba de ieri, cu siguranta iti dai seama, pentru ca una e sa zici fusei si tu sa fi fost ieri, si alta e sa zici mai alalta-ieri fusei.

Deci, pentru cei care nu stiu, perfectul simplu se refera in general la o actiune de azi. Daca nu este dat vreun reper de timp si din context nu reiese clar ca ce povestesc se refera la o alta zi, perfectul simplu se refera la azi. Azi fusei si facui. Altfel, e poveste. Ca in bancurile si schitele lui Nea-Marin. De fapt, pe Nea-Marin il suspectez eu ca i-a cam dus in eroare pe cei care nu au prins sensul perfectului simplu cum trebuie. Nea Marin in bancurile lui povesteste. Iar in povesti, cand se evoca intamplari trecute, cand e timp de o sueta sau de un efect de stil, acilea da, folosesc perfectul simplu pentru actiuni care nu sunt de azi, dar altfel nu.  Oricum, sunt putini neolteni care folosesc perfectul simplu, dar macar pentru imigrantii din Oltenia, am dorit sa fac aceste clarificari.

Un alt lucru care doresc sa il mentionez, este ca perfectul simplu aduce un plus de claritate in vorba, eficientizeaza comunicarea, nemaifiind nevoie sa spun “am fost azi”, e de ajuns “fusei”. Si daca cineva imi zice “facui”, nu mai trebuie sa il intreb, azi sau ieri? Lucrand in Bucuresti mi-a fost dat sa ii prind pe bucuresteni de multe ori complicandu-se cu intrebari inutile: “cand ai facut asta, azi sau ieri?”. Am ras printre mustati, simtindu-ma bogat ca noi oltenii avem un plus fata de restul lumii, un timp care ne ajuta sa vorbim mai clar. Macar atat, ca oricum vorbim prea mult si fara rost. Sunt faimosi oltenii pentru vorba multa si isteata (asta cred ei). Poate se datoreaza asta italienilor care s-au perindat pe-aici, sau poate ca fiind mai la sud, romanii ne-au colonizat mai mult pe noi ca pe altii, desi teoretic banatenii ar trebui sa fie cei mai iuti in limba daca e pe asa, insa ei marturisesc despre ei ca sunt cei mai tari in frunte ca doar Banatu-i fruncea, nu?”

Aşadar,noi,oltenii,nu folosim perfectul simplu doar de dragul de a-l folosi şi de a vă ajuta să ne identificaţi.”Aaa,uite,vorbeşte cu fusăi,făcui,gata,e oltean.” Nu,perfectul simplu are rolul de a aduce lămuriri cu privire la acţiunile desfaşurate,de a clarifica,însă,în mod ironic,acesta vă bagă mai mult în ceaţă. :)))

Aceasta a fost o “scurtă” introducere :)) Ce voiam eu de fapt, era să culeg de pe internet,de pe diverse forumuri şi bloguri,regionalismele pe care le folosim şi pe care voi,non-oltenii,nu le cunoaşteţi şi evident că nu le înţelegeţi într-un anumit context.Ceea ce am şi făcut.Dacă voi cunoaşteţi altele,nu ezitaţi să le postaţi şi poate astfel reuşim să creăm un complet Dicţionar de oltenisme :)) Deocamdată :

Zaibăr = vin rosu

Juvete = batran care nu accepta trecerea anilor si se comporta ca flacaii, termen cu un aer hazliu similar cu a-i zice unui batran: mai “tinere” lasa fata in pace ca nu mai esti de ea ! sau un batran care danseaza cu calusarii

Ai = usturoi

Paporniţă = un fel de geanta impletita de regula din rachita

Muică = mama dar si femeie de varsta a doua la tara

Vere = nu numai la var ci si ca familiarism intre prieteni

Neică = frate mai mare, sau priten foarte bun mai in varsta , cu autoritate

Lubeniţă = pepene verde

Pepene = pepene galben

acas’  = acasa
acia    = acolo, mai departe
acuşica = acum, de curand

adurmit = adormit

ai fă  = hai fă, auzi fă

aideţ’  = haideţi
ailant, allant,alălant = celălalt

barim = barem, măcar

bătătură  = curte, ogradă

brabete = vrăbioi

căţăl = căţel
căţa  = căţea

cici   = (interj.) chemarea porcilor

ciuciulete  = ud leoarcă

chirăi  = a ţipa, a zbiera (la copii mici)
cloţă   = cloşcă
coloşa  = acolo

creacă   = creangă, ramură
cribit  = chibrit

cuţât  = cuţit

dedeasăm  = dădusem

deşchiotora = a se desface la şiret,la nasturi

didijos  = mai în jos, sub

dinadins  = anume, intenţionat

durmi  = a dormi

ispre = intentionat

cotăriţă = coş mare din nuiele împletite
târnă = un coş mai mare decât cotăriţa

cotoi,ciotoi = pulpa de pasare, copan

gardilop  = dulap, şifonier

goangă,ganţă = gâză, insectă

hâr  = zât

hârlete = hârleţ
hia    = alungarea uliului (interj.)
hodini   = odihni

iceaşa   = aici, aproape
iele   = ele
ieu    = eu
ieste  = este
ierea  =era
iezăcutor = executor

împopoţonat = a se imbracat cu prost gust cu  multe haine, podoabe

jartea  = jartieră
jeg ,jep = murdărie

machia, maichia = oare
magherniţă = casa mică, dărăpănată

mau  = a lua maul, a omorî
măniţă  = răţuşcă

pârleaz = trecătoare ingustă peste gard, de obicei cu scări pe ambele părti cu câte o treaptă

păidar = sigur că da

pididijos  = prin partea de jos

pituluş = de-a v-ati ascunselea (joc)

colindeţi = colindatul din Ajunul Crăciunului pe la porţile gospodarilor. Se primesc colaci, mere, nuci, biscuiţi.

poci ( nu mai)  = nu mai pot
pozânar = buzunar

răcănel  = brotăcel verde

răgălie = rădăcini dese pe malurile erodate ale râului

tindichea = tinichea
tiribombă  = căluşei, în bâlci

treanţă = zdreanţă

troală = lălâie, şleampătă

turtă  = “pâine” făcută din făină de porumb, coaptă pe vatră sau in ţest

ţârcomnic  = ţârcovnic, dascal de biserică

ţuţoacă, ţîţeiche  = leagan, scrânciob

gârlă = Apă curgătoare cu debit mic; râu mic.Braț mic al unui râu

şulumendriţă = haină mare,groasă,zdrenţuită

scochinete = un coltisor,un spatiu ingust,de exemplu spatiul care ramane intre soba si perete.

Ţin să menţionez că această idee nu-mi aparţine.Eu doar am dat un search si am gasit acest articol : http://www.neacostache.com/2010/01/20/chiar-daca-ma-repet/comment-page-1/#comment-11849

Am extras doar acele cuvinte pe care le-am folosit sau pe care le-am auzit de la oltenii mei.Multe dintre cuvintele din acel dicţionar sunt gorjenisme,unele nu le-am întâlnit niciodată.La altele diferă doar pronunţia,sau se pune problema argoului.

Ca o concluzie,olteni din lumea întreagă,fiţi mândri de originile voastre ! Spun asta pentru că am observat că tot mai puţini aleg să folosească perfectul simplu.Încă de când sunt copii,părinţii îi învaţă să vorbească numai cu perfectul compus,de parcă le-ar fi frică să nu fie numiţi “ţărani”sau de parcă ar însemna că sunt mai puţin educaţi.Atâta timp cât perfectul simplu este folosit în cărţi,cât timp are atâtea avantaje,nu văd de ce să nu continuăm să vorbim limba oltenească aşa cum ne-au lăsat-o strămoşii noştri.

Şi pentru că tot se zice despre oltence că sunt femei ale dracu’ :

Tudor Gheorghe – Fire’ati ale dracu oltence
http://embed.trilulilu.ro/muzica-diverse/tudor-gheorghe-fire-ati-ale-dracu-oltence
Asculta mai multe audio diverse