Decisions are not easy and will require true sacrifice

Din pură întâmplare am deschis astăzi televizorul pe HBO şi am rămas blocată acolo cel puţin 90 de minute.
Rula filmul ‘My sister’s keeper’,realizat în 2009.Îmi aduc aminte că se afla la un moment dat pe lista mea de downloadat,dar au avut loc evenimentele nefericite cu hard-urile ambelor mele PC-uri şi probabil că apoi am uitat.
Nu am prins filmul de la primul minut,dar odată ce am început să-l urmaresc,nu am mai putut sta deoparte.
În film este vorba despre o familie normală,care la un moment dat avea o viaţă idilică.Însă,la o analiză mai amănunţită,aflăm despre Kate,fiica cea mare,care de la o vârstă fragedă se îmbolnăveşte de leucemie.Părinţii sunt trimişi la diferiţi doctori pentru analize,pentru diagnosticare,şi un anume doctor Chance le recomandă o soluţie mai puţin legală.Conceperea unui alt copil care să fie pe deplin compatibil cu fiica bolnavă,conceput în eprubetă,astfel încât să-i poată dona tot ce are nevoie pentru vindecare,începând de la sânge din cordonul ombilical,până la măduvă osoasă.
Problema apare atunci când Anna,cea de-a doua fiică a familiei şi donatoare principală pentru Kate,îşi angajează un avocat şi îşi dă părinţii în judecată,dorind să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte operaţiile,transplanturile şi tot ce ţine de intervenţii medicale.
Mama este disperată,făcând orice pentru a-şi salva fiica cea mare,ajunge chiar şi în instanţă pentru a-şi susţine scopul,iar acolo,află cu stupoare că,de fapt,Kate este cea care a rugat-o pe Anna să apeleze la un avocat,pentru ca doreşte să moară liniştită,fără să mai treacă prin încă o operaţie.
Chiar dacă nu l-am urmarit pe tot,nu am mai întâlnit de mult timp un film atât de trist şi care să mă sensibilizeze aşa tare.La un moment dat,acţiunea se petrecea în spital,iar boala lui Kate nu se afla într-un stadiu atât de avansat(am tras concluzia asta,deoarece încă avea păr pe cap).Lânga ea apare un tânăr cam de aceeaşi vârstă,de asemenea bolnav,intră în vorbă cu el şi e dragoste la prima vedere,din partea amândurora.El îi cere numarul de telefon,şi imediat după ce pleacă ,o sună să fie sigur că i-a dat numărul corect.Apoi îşi dau întâlnire în diverse locuri,la un moment dat se şi sărută,ce mai,erau un cuplu în adevăratul sens al cuvântului.Taylor,căci aşa se numea băiatul,o invită pe Kate la un bal organizat de conducerea spitalului pentru copiii bolnavi,iar acolo,ei bine,cei doi fug şi fac dragoste(sau cel puţin,fac diverse lucruri,după cum îi explică tânăra mamei sale).Mi s-a rupt sufletul atunci cand Kate îl caută pe Taylor,care nu-i mai dăduse semne de 3 zile şi credea că a făcut ea ceva greşit.Ca apoi să afle că de fapt,acesta murise.
Mi-a părut atât de rău,să trăiască o poveste de dragoste pură şi să nu aibă niciodată şansa să o ducă la final aşa cum trebuie.În mintea mea,îi vedeam déjà căsătoriţi,cu copilaşi,erau perfecţi unul pentru celălalt.
Inutil să spun că m-am pus pe plâns şi că nu am reuşit să urmăresc filmul până la final.Nu pentru că a intervenit ceva,ci pentru că nu am vrut să văd inevitabilul sfârşit,adică moartea lui Kate,pentru că asta ar fi însemnat o altă porţie de plâns,mult mai sănătoasă.
Un film emoţionant,pe care îl recomand din toată inima.Bine,poate mai puţin plângăcioşilor ca mine.O să vă întristeze toată ziua.
Te pune pe gânduri.Îţi arată cât de departe este dispusă să meargă o mamă pentru a-şi salva copilul,chiar dacă asta înseamnă să îl sacrifice pe celălalt.În acest moment,normal că nu sunt de acord.Nu aş apela la astfel de tertipuri,chiar dacă e vorba de puiul meu.Automat,fericirea unui copil,ar însemna nefericirea celuilalt.Şi cum aş putea fi împăcată ştiind că greşesc faţă de ambii copii ?
Dar nu sunt mamă.Nu ştiu ce presupune asta.Nu înţeleg ce înseamnă legătura mamă-copil.
Poate dacă aş fi,aş proceda la fel,fără să clipesc.Nicio mamă nu şi-ar lăsa,de bunăvoie,copilul să moară.Cel puţin,nu eu .

P.S. : Acest film mi-a amintit de o discuţie pe care am avut-o la un moment dat cu Mihai . L-am întrebat: dacă atunci când o să fiu însărcinată,pe punctul de a naşte şi ar apărea complicaţii,iar tu ai fi pus în situaţia de a alege între mine şi bebeluş,c e ai alege ? Mi-a răspuns într-o secundă : Pe tine.Bineînţeles că mi-ar părea rău să renunţ la copilul nostru,dar tu eşti iubirea mea.Alta nu mai găsesc.Şi eşti tânără,suntem tineri,putem să facem alţi copii.
L-am iubit mai mult pentru asta.
Însă,stau să mă gândesc.Dacă,Doamne-Fereşte,chiar aş fi pusă în situaţia asta,în mod clar nu m-aş alege pe mine în locul copilului.Cum să las o părticică din mine să moară,rodul iubirii noastre?Nu după ce l-am ţinut 9 luni în burtică şi l-am iubit de la prima bătaie de inimioară.Mă cunosc.Nu aş putea să fac asta.Chiar dacă ar însemna ca acel copil să trăiască fără mamă,iar toată responsabilitatea să cadă pe umerii tatălui.Asta nu înseamnă că aş gândi într-un mod egoist,ar însemna că gândesc ca o mamă.
Dar atât despre lucruri triste.Mai e destul de mult până să mă hotărăsc să am un copil şi mă rog la Dumnezeu să nu fiu nevoită să trec vreodată printr-o asemenea situaţie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s